Viaţa asta-i bun pierdut
Cand n-o traieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gatul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem şi-al doilea rau?
Din zei de-am fi scoboratori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori moş îngarbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori caine-nlanţuit.
Cei ce se lupta murmurand,
De s-ar lupta şi-n primul rand,
Ei tot atat de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicand,
E planset în zadar!
Iar a tacea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Sa rada! Bunii rad şi cad!
Sa radem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri pana-n iad!
De-ar curge sangele parau,
Nebiruit e braţul tau
Cand morţii-n faţa nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Cand razi de ce se tem mai rau
Duşmanii tai cei tari.
Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfant,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pamant
Caci ei au cerul lor!
Şi-acum, barbaţi, un fier şi-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vanzator vandut
Sa iasa dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurand le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar va gandiţi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Duşmanii langa noi!