Poezii pe care sa le reciti alaturi de micutul tau: Poeziile pentru copii sunt un mijloc la indemana si totodata distractiv de dezvoltare a capacitatii de memorare a copilului tau. teti folosi formularul de contact pentru a ne trimite observatii, sugestii, propuneri sau pentru a ne semnala o problema.
„Cobora pe Topolog” este o poezie despre un drumeț sărman îngropat într-un loc aiurea. Frunzele rară ale plopilor se zbăt în vânt, iar o pasăre străină așteaptă tăcută să măsoare umbra după soare. Vara trece, nopțile adânci cu lună și vânturile lungi de toamnă pornesc peste groapa lui.
Descoperă frumusețea pădurii prin aceste versuri romantice! Umbra rară și vântul de primăvară aduc o nouă viață în huceagul dens, iar viorelele și cărările luminate de soare îți vor fura inima.
Cei noua zidari, Noua mesteri mari Ei se socotea, Ca ei sa mi-s faca Zid de manastire Sa nu fie-n lume. Zaua zaduia, Noaptea se surpa. Ei se socotea, Juramant punea Ca ei sa nu spuie La neveste-acasa Si care va merge Mesterul Manole Luni de dimineata Cu pranzu-nainte… În zad s-o zaduiasca. Opt necredinciosi… […]
Colindita nu-i mai multa Sa traiasca cine asculta Sus la cer o inaltam Si la gazde o-nchinam O-nchinam cu veselie Si cu mare bucurie C-am ajuns seara de Ajun A batranului Craciun! Sus mai sus v-am inaltat Ce-am stiut noi v-am cantat Sa ramaneti sanatosi Sanatosi si bucurosi C-am ajuns seara cea sfanta Cand colindele […]
O, brad frumos, o brad frumos, Cu cetina tot verde. Tu esti copacul credincios, Ce frunza nu si-o pierde, O, brad frumos, o brad frumos, Cu cetina tot verde. O, brad frumos, o brad frumos, Verdeata ta imi place. Cand o revad sunt bucuros Si vesel ea ma face. O, brad frumos, o brad frumos, […]
Maicuta, maicuta preabuna, Padurea se-ntoarce in flori, Zavoiul de cantec rasuna Si soarele rade in zori. Maicuta mea cea draga, Un cantec e in inima mea Un cantec e lumea intreaga Fiindca azi e ziua ta. Maicuta,maicuta iubita Ma rog iar prin cantecul meu Sa fii mama, tu, fericita Ani multi sa-ti dea Dumnezeu.
Seara raspandeşte umbrele-i uşoare. Şi melancolia trece ganditoare. Dar Ştefan cel Mare, ratacit prin vai, Dintr-un corn de aur cheama bravii sai. Inima-i zdrobita ca a lui oştire; Ţara-i întristata ca a lui gandire! Pe un colţ de piatra şade el în dor; Vantul sufla paru-i lung, fluturator. Pentru-ntaia oara inima lui plange! Ochii lui […]