Teatru – 1 Aprilie -

Monolog

UN TÂNĂR
(aer și maniere de mic impiegat, costum cam saracuț, dar curațel; jiletca, foarte deschisa, lasa sa se vaza pieptul camașii de coloare ; manuși, țilindru; floare-n piept; baston subțire)

Eu marturisesc drept, cum am spus și la jurați, eu, domnule președinte, i-am zis lui Mitica: nu-mi plac glume de astea! Adica nu ca mi-era frica de ce s-a-ntamplat… nici nu ma gandeam! dar vorba e, nu-mi plac mie astea; ca eu îl știam cine e Mișu, laș! și n-are curaj; mi-era frica sa nu pațim cu el cum mai pațisem o data, cand s-a-ntamplat la Hierestraul Vechi bataia cu mizerabilii ailalți, care ne-a atacat, și Mișu de frica a fugit și s-a ascuns undeva… Dupa ce s-a ispravit bataia — ca (sever) i-am pus pe goana pe mizerabilii, care se lauda ca o sa ne-o faca ei, ca sunt de la parchetul general; da… am lucrat… teribil (învartește bastonul repede) — l-am cautat pe Mișu pan toata gradina, și dupa ce l-am gasit, nu vrea sa iasa d-acolo cu nici un preț, țipa ca vrem sa-l omoram… Am ridicat ușa din țațani… Cand l-am scos afara, era galben ca lamaia și-i clanțanea dinții… Pe urma s-a bolnavit la galbinare — i-a trecut cu carmaz și cu acrituri… da numa cu acrituri, — dulce n-avea voie! De atuncea i-a ramas numele — (cu satisfacție) eu i l-am spus — Mișu Poltronu! De-aia, eu îi spusesem lui Mitica sa-l lase-n pace, da, fiindca ailalți a vrut, zic și eu: Haide! Ce-o sa se-ntample? Întai aprilie— o sa radem de Poltronu, și pe urma, ce ?
Da, al dracului Mitica!… Saracul!… Sa vezi.
Noi mergeam la berarie pe bulevard devale. În seara aia Mitica venise cu Cleopatra, amanta lui — este la mașinele de cusut… A dracului și ea!… Saraca!… Sa vezi.
Tocma dupa douaspce tarziu, a venit și Mișu, și Mitica l-a recomandat Cleopatrii, ca pe noi ne recomandase de mult. Pe urma, razi! și conversație, și razi! (face mare haz.) Am stat noi așa, sa fi fost pana pe la doua și jumatate trecute… Mișu era amorezat de nevasta unui carciumar din dosul Cișmegiului, de la care cumpara țigari de dama — umbla gatit, cu guler nou, cu țilindru, cu un baston de par nodoros și cu manuși — și daduse și cu parfum. Mișu zice:
„Bonsoir, eu ma duc.
— Mai stai…
— Nu se poate; maine am treaba de dimineața la canțilerie.”
Și a plecat.
Dupa ce a plecat Mișu, Cleopatra a început sa raza: hihihi! (rade ca Cleopatra) zice Mitica:
„Știți voi unde s-a dus Poltronu?
— Unde?
— În Cișmegiu, pe movila: sa fluiere.
— Ei aș!”
Și pe urma ne-a spus Mitica toata intriga: Mișu primise de la nevasta mitocanului o scrisoare — imitația Cleopatrei — ca mitocanul pleaca la Țurloaia dupa pește pe la trei despre ziua, și ca el, adica Mișu, s-o aștepte negreșit în Cișmegiu pe movila, și sa fluiere pe „Margareta” (fluiera entrata marșului „Margareta”) ca sa fie ea la sigur ca el este — ca ea știe ca o curteaza de atata vreme, cand cumpara țigari de dama, și are sa-i spuie multe, da sa vie negreșit.
Asta era intriga lui domnul Mitica, de radea mereu și-și facea semne cu Cleopatra — asta era: ea sa mearga pe la trei și jumatate pe movila, și el, adica Mitica, sa se faca mitocanul, sa-i ceara cont lui Mișu, și noi sa ieșim toți sa ne batem joc de întai aprilie de Poltronu!
Am chemat țal! am platit… Cleopatra s-a îmbracat cu mantaua impermeabila de matase crem cu gluga — foarte frumoasa manta! … și Cleopatra nu-i urata… cu gluga… e bruneta — și numai treizeci și cinci de franci — chilipir, da era de ocazie: i-a facut hatar negustorul — o cunoaște — de la mașini.
Cand am ieșit de la berarie, batea patru fara un sfert la Eforie… Am intrat în Cișmegiu. Ploua marunțel; era pustiu în gradina și întuneric… Am tras cu urechea — n-am auzit nimic. Am mers drept pan aleea mare și ne-am facut planul: Mitica și Cleopatra sa porneasca din dosul bufetului, și noi sa ne ascundem la panda sub movila la grota.
Tragem iar cu urechea — nimic.
„Sa știi, zic eu, ca i-a fost frica Poltronului sa vie: nu vine el noaptea pan Cișmegiul pustiu.”
Mitica zice: „Atuncea n-am facut nimic!” Da Cleopatra: „Aș! nu se poate!… A venit!”
Și pana sa n-apuce sa zica, auzim: (fluiera partea întaia a marșului „Margareta”, fals și tremurat.)
„Ai auzit? zice Cleopatra. Haide!”
Ne lasa pe noi și pleaca ușor spre movila, noi în partea ailanta și Mitica dupa ea la distanța — acum auzeam bine: (continua fluierul mai hotarat.) Cleopatra se suie-ncetinel pe poteca și noi ne pitulam dupa bolovanii de jos…
… Am auzit fluierul (continua fluierul și mai hotarît și deodata se oprește brusc) încetand și un „ah! de n-ar veni barbatu-meu!” pe urma niște pupaturi și șoptituri; da nu puteam înțelege nimic de vajaiala havuzului din lac… Am stat așa cateva minute și deodata auzim pe Mitica prefacut:
„Cu nevasta-mea, mizerabile! te-am mancat!”
Apoi un racnet, o pocnitura, o bufneala de trup cazand, toate într-o clipa, și țipetele Cleopatrii:
„Sariți! l-a omorat!… Mitica!… Mitica!…”
De-a bușile peste bolovani, ne-am jupuit genunchii, am fost la moment sus… Mitica lungit pe spate horcaia adanc, Cleopatra lupta sa-i ridice capul greu, Mișu sta țapan în picioare.
Ce fusese asta ? (scoate o batista chic și se șterge emoționat.)
Cleopatra îl luase în brațe pe Mișu; îi facea declarații de amor; Mitica a strigat de la spatele lui Mișu; Mișu s-a desprins de Cleopatra, s-a întors în loc și, cand a dat Mitica sa porneasca spre el, a ridicat bastonul de varf cu maciulia nodoroasa-n sus, și l-a plesnit pe Mitica drept în frunte cu sete… Auzi putere la Poltronul!… (își face cruce) de frica!…
Am alergat în toate parțile; nici un sergent în gradina… Am dat fuga-n bulevard, am gasit o birje, pe urma și un sergent — nu vrea la început sa vie dobitocul, zicea ca e pacaleala de întai aprilie, parca noua de pacaleala ne ardea!
L-am ridicat pe Mitica încetinel… Nu mai horcaia așa tare… începuse sa se lumineze bine și ploua mereu… Mantaua Cleopatrii era plina de sange… Obrazul lui Mitica negru ca postavul și umflat … I-am lasat la Colțea pe amandoi și noi am mers la poliție.
El a murit pe seara — așa a spus doctorul; (zambind sceptic) eu zic ca era mort chiar cand am ajuns la spital: cand l-am luat sa-l coboram din birje, a mai horcait o data tare și pe urma s-a plecat scurt cu barbia-n piept, parca i-a trosnit junghetura… (face mișcarea.) Atuncea, cand s-a aplecat, i-am vazut creierii amestecați cu par și sange cu spuma.(grimasa.)
Ce-am pațit…
A doua zi ne-a dus de la poliție sa ne confrunte cu mortul… Venise și ma-sa lui Mitica — o mahalagioaica… ce gura! facea un scandal! parca era nebuna, se mușca de maini, se tragea de par… Ne-a ocarat, ne-a blestemat… ba pe Cleopatra a și scuipat-o. (bocindu-se ca batrana.) „Mitica! frumosul maichii! Mitica!” (schimband tonul și mutra și dand din umeri.) Ei, asta mi-e necaz mie… Mitica și frumos! Poftim!
Dupa aia, ține-te tambalau trei luni de zile pe la Vacarești, pe la instrucție, pe la jurați… Pe Mișu l-a achitat… Da ce ne-a facut la toți procurorul! Pe urma (foarte mahnit) ne-a dat afara de la minister cu raport motivat — ca suntem scandalagii. Halal de întai aprilie!… Eu îi spusesem lui Mitica… (pleaca fluierand cu brio „Margareto, îngeraș iubit”.)