Punguța cu doi bani -

Era odata o baba și un moșneag. Baba avea o gaina, și moșneagul un cucoș; gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi și baba manca o mulțime de oua; iar moșneagului nu-i da nici unul. Moșneagul într-o zi perdu rabdarea și zise:

– Mai baba, mananci ca în targul lui Cremene. Ia da-mi și mie niște oua, ca sa-mi prind pofta macar.

– Da cum nu! zise baba, care era foarte zgarcita. Daca ai pofta de oua, bate și tu cucoșul tau, sa faca oua, și-i manca; ca eu așa am batut gaina, și iacata-o cum se oua.

Moșneagul, pofticios și hapsin, se ia dupa gura babei și, de ciuda, prinde iute și degraba cucoșul și-i da o bataie buna, zicand:

– Na! ori te oua, ori du-te de la casa mea; ca sa nu mai strici mancarea degeaba.

Cucoșul, cum scapa din manile moșneagului, fugi de-acasa și umbla pe drumuri, bezmetec. Și cum mergea el pe-un drum, numai iata gasește o punguța cu doi bani. Și cum o gasește, o și ia în clonț și se întoarna cu dansa înapoi catre casa moșneagului. Pe drum se întalnește c-o trasura c-un boier și cu niște cucoane. Boierul se uita cu bagare de seama la cucoș, vede în clonțu-i o punguța și zice vezeteului:

– Mai! ia da-te jos și vezi ce are cucoșul cela în plisc.

Vezeteul se da iute jos din capra trasurei, și c-un feliu de meșteșug, prinde cucoșul și luandu-i punguța din clonț o da boieriului. Boieriul o ia, fara pasare o pune în buzunar și pornește cu trasura înainte. Cucoșul, suparat de asta, nu se lasa, ci se ia dupa trasura, spuind neîncetat:

Cucurigu! boieri mari,

Dați punguța cu doi bani!

Boierul, înciudat, cand ajunge în dreptul unei fantani, zice vezeteului:

– Ma! ia cucoșul ist obraznic și-l da în fantana ceea.

Vezeteul se da iarași jos din capra, prinde cucoșul și-l azvarle în fantana! Cucoșul, vazand aceasta mare primejdie, ce sa faca? Începe-a înghiți la apa; și-nghite, și-nghite, pana ce-nghite toata apa din fantana. Apoi zboara de-acolo afara și iarași se ia în urma trasurei, zicand:

Cucurigu! boieri mari,

Dați punguța cu doi bani!

Boierul, vazand aceasta, s-a mirat cumplit și a zis:

– Ma! da al dracului cucoș i-aista! Ei, las ca ți-oiu da eu ție de cheltuiala, mai crestatule și pintenatule!

Și cum ajunge acasa, zice unei babe de la bucatarie sa ia cucoșul, sa-l azvarle într-un cuptor plin cu jaratic și sa puna o lespede la gura cuptorului. Baba, canoasa la inima, de cuvant; face cum i-a zis stapanu-sau. Cucoșul, cum vede și asta mare nedreptate, începe a varsa la apa; și toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic, pana ce stinge focul de tot, și se racorește cuptoriul; ba înca face ș-o aparaie prin casa, de s-au îndracit de ciuda harca de la bucatarie. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptiorului, iesa teafar și de-acolo, fuga la fereastra boierului și începe a tranti cu ciocul în geamuri și a zice:

Cucurigu! boieri mari,

Dați punguța cu doi bani!

– Mai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucoș, zise boieriul cuprins de mierare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu și-l zvarle în cireada boilor ș-a vacilor; poate vreun buhaiu înfuriat i-a veni de hac; l-a lua în coarne, și-om scapa de suparare.

Vezeteul iarași ia cucoșul și-l zvarle în cireada! Atunci, bucuria cucoșului! Sa-l fi vazut cum înghițea la buhai, la boi, la vaci și la viței; pan-a înghițit el toata cireada, ș-a facut un pantece mare, mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra, întinde aripele în dreptul soarelui, de întuneca de tot casa boierului, și iarași începe!

Cucurigu! boieri mari,

Dați punguța cu doi bani!

Boierul, cand mai vede și asta dandanaie, crapa de ciuda și nu știa ce sa mai faca, doar va scapa de cucoș. Mai sta boierul cat sta pe ganduri, pana-i vine iarași în cap una.

– Am sa-l dau în haznaua cu banii; poate va înghiți la galbeni, i-a sta vreunul în gat, s-a îneca și-oiu scapa de dansul.

Și, cum zice, umfla cucoșul de-o aripa și-l zvarle în zahnaua cu banii; caci boieriul acela, de mult banarit ce avea, nu-i mai știa numarul. Atunci cucoșul înghite cu lacomie toți banii și lasa toate lazile pustii. Apoi iesa și de-acolo, el știe cum și pe unde, se duce la fereastra boierului și iar începe:

Cucurigu! boieri mari,

Dați punguța cu doi bani!

Acum, dupa toate cele întamplate, boierul, vazand ca n-are ce-i mai face, i-azvarle punguța. Cucoșul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui și lasa pe boier în pace. Atunci toate paserile din ograda boiereasca, vazand voinicia cucoșului, s-au luat dupa dansul, de ți se parea ca-i o nunta, și nu altaceva; iara boierul se uita galiș cum se duceau paserile și zise oftand:

– Duca-se și cobe și tot, numai bine ca am scapat de belea, ca nici lucru curat n-a fost aici!

Cucoșul însa mergea țanțoș, iar paserile dupa dansul, și merge el cat merge, pana ce ajunge acasa la moșneag, și de pe la poarta începe a canta: „Cucurigu! cucurigu!” Moșneagul, cum aude glasul cucoșului, iesa afara cu bucurie; și, cand își arunca ochii spre poarta, ce sa vada? Cucoșul sau era ceva de spariet! elefantul ți se parea purice pe langa acest cucoș; ș-apoi în urma lui veneau carduri nenumarate de paseri, care de care mai frumoase, mai cucuiete și mai boghete. Moșneagul, vazand pe cucoșul sau așa de mare și de greoiu, și încunjurat de-atata amar de galițe, i-a deschis poarta. Atunci cucoșul i-a zis:

– Stapane, așterne un țol aici în mijlocul ograzii.

Moșneagul, iute ca un prasnel, așterne țolul. Cucoșul atunci se așaza pe țol, scutura puternic din aripi și îndata se umple ograda și livada moșneagului, pe langa paseri, și de cirezi de vite; iara pe țol toarna o movila de galbeni, care stralucea la soare de-ți lua ochii! Moșneagul, vazand aceste mari bogații, nu știa ce sa faca de bucurie, sarutand mereu cucoșul și dezmerdandu-l. Atunci, iaca și baba vine nu știu de unde; și, cand a vazut unele ca aceste, numa-i sclipeau rautacioasei ochii în cap și plesnea de ciuda.

– Moșnege, zise ea rușinata, da-mi și mie niște galbeni!

– Ba pune-ți pofta-n cuiu, mai baba! Cand ți-am cerut oua, știi ce mi-ai raspuns? Bate acum și tu gaina, sa-ți aduca galbeni; c-așa am batut eu cucoșul, știi tu din a cui pricina… și iaca ce mi-a adus!

Atunci baba se duce în poiata, gabuiește gaina, o apuca de coada și o ia la bataie, de-ți venea sa-i plangi de mila! Biata gaina, cum scapa din manile babei, fuge pe drumuri. Și cum mergea pe drum, gasește și ea o margica ș-o înghite. Apoi rapede se întoarce acasa la baba și începe de pe la poarta: „Cot, cot, cotcodac!” Baba iesa cu bucurie înaintea gainei. Gaina sare peste poarta, trece iute pe langa baba și se pune pe cuibariu; și, dupa vrun ceas de ședere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, sa vada ce i-a facut gaina… Și, cand se uita în cuibariu, ce sa vada? Gaina se ouase o margica. Baba, cand vede ca ș-a batut gaina joc de dansa, o prinde ș-o bate, ș-o bate, pan-o omoara în bataie! Și așa, baba cea zgarcita și nebuna a ramas de tot saraca, lipita pamantului. De-acu a mai manca și rabdari prajite în loc de oua; ca bine și-a facut ras de gaina și-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica, sarmana!

Moșneagul însa era foarte bogat; el și-a facut case mari și gradini frumoase și traia foarte bine; pe baba, de mila, a pus-o gainarița, iara pe cucoș îl purta în toate parțile dupa dansul, cu salba de aur la gat și încalțat cu ciuboțele galbene și cu pinteni la calcaie, de ți se parea ca-i un irod de cei frumoși, iara nu cucoș de facut cu borș.