Micul Jurjac, deşi nu avea patru ani împliniţi, ştia sǎ desluşeascǎ acele tainice şi minunate glasuri mǎiestre, pitulate prin frunzele livezii pǎrinteşti. Copilul asculta vuietul molcom al vantului prin crengi şi zvonul dulce şi depǎrtat al tǎlǎngilor, de parcǎ ar fi fostvrǎjit. Nimeni nu bǎnuia pe atunci cǎ micul George va deveni mai tarziu cel mai de seamǎ compozitor, violonist, pianistşi dirijor al ţǎrii noastre şi unul dintre cei mai vestiţi muzicieni din lume.
De cand ţine el minte, Jurjac doreşte sǎ cante. Şi iatǎ cǎ, atunci cand a împlinit patru ani, pǎrinţii îi dǎruiesco vioarǎ micǎ. Bǎiatul se bucurǎ şi încearcǎ s-o facǎ sǎ cante, însǎ vioara scoate doar un zbarnait metalic. Cu ochii în lacrimi, copilul i-o dǎ tatǎlui sǎu;
– Cantǎ tu, tatǎ! Dar tata rade şi i-o dǎ îndǎrǎt.
– Ia-o, George, e jucǎria ta.
„Aşadar nu e o vioarǎ, ci o jucǎrie…” Cu maini tremurǎtoare, ia jucǎria –vioarǎ şi o aruncǎ drept în foc. El nu vrea sǎ se joace de-a muzica. Nu! El vrea sǎ cante cu adevǎrat.
Peste o sǎptǎmanǎ, tatǎl îi cumpǎrǎ o vioarǎ adevǎratǎ. Aşa a intrat vioara în viaţa lui George Enescu.
Primul lui dascǎl la vioarǎ a fost lǎutarul din sat, care dupǎ cateva lecţii nu mai avea ce sa-i arate micului învǎţǎcel.
La cinci ani şi jumǎtate a compus întaia sa „operǎ” pentru pian şi vioarǎ: „Pǎmant romanesc”.
Oricat de mare era talentul sǎu înnǎscut, George studia ceasuri întregi, muncind fǎrǎ oprire. Avea doar şapte ani cand, într-o zi de toamnǎ, Jurjac pǎrǎsi casa şi livada sa dragǎ, plecand sǎ studieze muzicala Viena şi apoi la Paris. Se dovedeşte un remarcabil violonist şi pianist. Visul lui era sǎ devinǎ compozitor. Dorea sǎ facǎ recunoscut numele ţǎrii sale iubite, gingǎşia şi forţa cantecului romanesc, de care era profund legat. La şaisprezeceani, George Enescu a scris „Poema romanǎ”. În aceastǎ operǎ muzicalǎ, a topit laolaltǎ dorul sǎu fierbinte de patrie cu amintirile dragi ale copilǎriei sale, glasul livezii, al fluierului de pǎstor, al satelor în ajun de sǎrbǎtoare, glasul furtunii caretrece prin frunziş, al dimineţii însorite de varǎ.
Prin întreaga sa operǎ, George Enescu a dus pe culmi gloria muzicii şi a patriei noastre.