Pe varful unui munte acoperit cu zapada, traiau fericite doua fete. Pe una dintre ele o chema Blancaluz iar pe cealalta Rojaflor.
Într-o noapte, cineva batu la ușa lor. Cand deschisera ușa, dadura peste un urs alb care tremura de frig. Blancaluz se sperie de ursul cel mare, dar lui Rojaflor i se facu mila de bietul animal și îl primi în casa la caldura.
– Au sosit zapezile de la Polul Nord și m-am ratacit, explica ursul
Cele doua surori ii oferira adapost și petrecura o iarna foarte vesela împreuna. Într-o zi, Blancaluz, dorind sa ajute un pitic pescar a carui barba fusese prinsa de un peste, trebui sa taie un pic din ea pentru a elibera pestele. Numai ca pescarul se supara atat de tare pentru barba lui scurtata, încat Blancaluz fugi speriata.
Cateva zile mai tarziu veni randul lui Rojaflor sa iasa din casa, fara sa știe nimic de piticul batran cu barba lunga. Vazandu-l prins de trunchiul unui copac cazut la pamant, dori sa-l ajute scurtandu-i barba, dar piticul începu sa tipe furios:
– Fetita îngrozitoare! Apropie-te numai și ai sa vezi ce te ciufulesc! Numai unei fetite ca tine ii trece prin cap sa îmi scurteze barba!
Alta data, fetitele plecate sa caute ciuperci pentru o tocanita, gasira în spatele unei stanci enorme un cufar foarte mare plin cu aur. Imediat, piticul cel antipatic își facu apariția cu o bata în maini, amenințandu-le astfel:
– Fete proaste și hoațe! Deci asta cautați voi de fapt, nu? Plecați de aici! Plecați daca nu vreți sa va alegeți cu capul spart!
Piticul se îndrepta spre ele, cand, deodata, aparu ursul mare și alb și îl amenința. Piticul își ceru iertare și pleca rușinat.
Ursul se transforma într-un print. El fusese vrajit de piticul cel rau, care voise sa ii fure aurul. De atunci, toți trei traira fericiți în regatul munților înzapeziți.