Acul: Moșule, de ce ești zurbagiu? Te sfadești necontenit cu sora-ta nicovala, țipați și faceți larma, de-mi țiuie urechile. Eu lucrez toata ziua, și nime nu-mi aude gura.
– Iaca, ma! da de unde-ai ieșit, Pacala?
– De unde-am ieșit, de unde n-am ieșit, eu îți spun ca nu faci bine ceea ce faci.
– Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Mai baiete, trebuie sa știi ca din sfadalia noastra ai ieșit; ș-apoi tu ni cauți pricina?
– Ma rog, iertați-ma! ca daca n-ar fi fost focul, foile, pleafura și omul care sa va faca sa va deie nume, ați fi ramas mult și bine în fundul pamantului, ruginite ca vai de voi.
– Masura-ți vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acușorul?
– Aud, dar n-am gura sa-i raspund; și vad, dar trebuie sa rabd.
– Vorba ceea, soro: „Șede harbu-n cale și rade de oale”. Mai pușchiule! Ia sa vedem, ce ai facut tu mai mult decat noi?
– Ce am facut și ce fac, îndata ț-oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatești și femeiești, din creștet pana în talpi, și alte nenumarate lucruri frumoase și scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra în bordeiu, suie-te în palat, ai sa ma gasești. Fetele ma pun în cutiuțe aurite, ma înfing în perinuțe de matasa și îngrijesc de mine ca de un mare lucru.
– Da în stogul de fan nu vrei sa te puie, mititelule?
– Nici în stogul de fan, dar nici trantit într-un ungher al ferariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva în mana decat ferarul?
– Ia asculta, te prea întreci cu șaga, piciule! Daca șezi la cinste, și toți îngrijesc de tine, cum zici, de ce li împungi degetele?
– Da împung pe casca gura cel somnoros, pentru ca voiesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare și frumoase. Tu, pentru ce bați ferul cel culcat pe nicovala și ruginit ca și tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune și mai frumoase?
– Mai… da bun ești de gura!
– Și de gura, dar și de lucru.
– Ei bine, tu mi-ai înșirat verzi și uscate; ia stai sa-ți spun și eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, cleștele, vatraiul și nenumarate unelte și mașini de fer, unele de-o marime urieșa, iar altele mici și bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala și ilau? Casa, bisericile, corabia, puștile, tunurile și alte lucruri nenumarate, așa-i ca n-ar fi, de nu eram eu? Tu îmi spui de haine frumoase; eu ț-oiu spune de casa, de sapa, de secere, de coasa și de plug. Tu îmi spui mai mult de frumos, eu ț-oiu spune de cele neaparat trebuincioase.
– Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, moșule baros. Haine i-au trebuit omului întai, caci nu era sa umble cu pielea goala și desculț ca gaștele.
– Te-ai încurcat cu socotelile, mai baiete. Ba de mancare și casa i-a trebuit omului întai ș-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale îți ghioraiesc mațele de foame. Ai auzit vorba ceea, ca „Golatatea încunjura, iar foamea da de-a dreptul”.
– Mai! da ruginit mai ești!
– Ruginit cum sunt, eu v-am facut și trebuie sa ascultați de sfaturile mele.
– Așa este, dar te prea lauzi; las mai bine sa te laude alții. Și tu faci trebi bune, și eu; numai atata, ca tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu șezi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni, iar eu șed cu croitorul și cu tot felul de persoane.
– Iar ai început, ghibirdic fudul și guraliu? Croitorul tau trebuie sa împunga mai mult de zece ori, pana cand ferarul meu ma radica o data; croitorul tau rupe alta data pe zi cate zece ace; ferarul însa ma are pe viața, ba ma poate lasa și de zestre la copiii de copiii sai. Ș-apoi înca una: cine dintre acești doi meșteri e mai grebanos și mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tau?
– Moșule! ești batran și multe mai știi; fie pe-a dumitale.
– Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa. Zi mai bine ca industria sau meșteșugurile, noi le-am adus în lume; ca bogațiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit și ț-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca stranepoții mei sa fie mai ciopliți decat mine; cu timpul se cioplesc toate… Numai nu va fuduliți și nu uitați obarșia voastra, ca nu cumva sa va ciopliți prea tare și sa ramaneți care fara urechi, care fara dinți, care fara gura, care fara zimți, adeca niște cioarse de nici o treaba. C-apoi atunci iarași mi-ți ajunge draguș la cauș, și sora-mea nicovala va va ține în spate, iar eu va voi bate pe ruda pe samanța, ca sa prindeți la minte.