Trei,Doamne, si toti trei! -

Avea şi dansul trei feciori,
Şi i-au plecat toţi trei deodata
La tabara, sarmanul tata!
Ce griji pe dansul, ce fiori,
Cand se gandea ca-i greu razboiul,
N-ai timp sa simţi ca mori.

Şi luni trecut-au dupa luni –
Şi-a fost de veste lumea plina,
Ca steagul turcului se-nchina;
Şi mandrii codrului pauni,
Romanii-au ispravit razboiul,
Ca s-au batut nebuni.

Scria-n gazeta ca s-a dat
Porunca sa se-ntoarca-n ţara
Toţi cei plecaţi de asta-vara –
Şi rand pe rand veneau în sat
Şi ieri şi astazi cate unul
Din cei care-au plecat.

Şi-ai lui întarziau! Plangand
De drag ca are sa-i revada,
Sta ziua-n prag, ieşea pe strada
Cu ochii zarea masurand,
Şi nu veneau! Şi dintr-o vreme
Gemea, batut d-un gand.

Nadejdea calda-n el slabea,
Pe cat creştea de rece gandul.
El a-ntrebat pe toţi d-a randul,
Dar nimeni ştire nu-i ştia.
El pleaca-n urma la cazarma
Sa afle ce dorea.

Caprarul vechi îi iese-n prag.
– „Ce-mi face Radu?î el întreaba,
De Radu-i este mai cu graba,
Ca Radu-i este cel mai drag.
– „E mort! El a cazut la Plevna
În cel dintai şirag!

O, bietul om! De mult simţea
Ca Radu-i dus de pe-asta lume,
Dar astazi, cand ştia anume,
El sta nauc şi nu credea.
Sa-i moara Radu! Acest lucru
El nu-l înţelegea.

Blastem pe tine, braţ duşman!
– „Dar George-al nostru cum o duce?
– „Sub glie, taica, şi sub cruce,
Lovit în piept d-un iatagan!
– „Dar bietul Mircea?î – „Mort şi Mircea
Prin vai pe la Smardan.

El n-a mai zis nici un cuvant;
Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos batut în cuie,
Ţinea privirile-n pamant,
Parea ca vede dinainte-i
Trei morţi într-un mormant.

Cu pasul slab, cu ochii beţi
El a plecat, gemand p-afara,
Şi-mpleticindu-se pe scara,
Chema pe nume pe baieţi,
Şi se proptea de slab, sarmanul,
Cu mana de pareţi.

Nu se simţea de-i mort ori treaz,
N-avea puteri sa se simţeasca;
El trebuia sa s-odihneasca –
Pe-o piatra-n drum sub un zaplaz
S-a pus, înmormantand în palme-i
Slabitul sau obraz.

Şi-a stat aşa, pierdut şi dus.
Era-n amiazi şi-n miez de vara
Şi soarele-a scazut spre seara,
Şi-n urma soarele-a apus,
Iar bietul om sta tot acolo
Ca mort, precum s-a pus.

Treceau barbaţi, treceau femei,
Şi uruiau trasuri pe strada,
Soldaţi treceau facand parada, –
Şi-atunci, deştept, privi la ei
Şi-şi duse pumnii strans pe tample:
„Trei, Doamne, şi toţi trei!