Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncanta azi cum ma mişcara
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van ma-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sara.
Sa smulg un sunet din trecutul vieţii,
Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri
Cu mana mea în van pe lira lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… ma-ntunec!