Din umbra deasa-a norului
Întins pe ţari straine
Cu aripele dorului
Voios revin la tine,
O! cuib al fericirilor,
O! ţara luminoasa,
Comoara-a nalucirilor,
Gradina mea frumoasa!
Ş-avantul tinereţelor
Ce-n sanu-mi se trezeşte,
Prin lumile poeţilor
Zburand ma rataceste.
Şi-n farmecul avantului
Tot ce sub ochi rasare
În poalele pamantului
Mai dragalaş îmi pare;
Întinderea campiilor
În zari mai lin se perde.
Mai dulce-i rodul viilor,
Verdeaţa e mai verde.
Mai nalte sunt inalţimile,
Mai cald e mandrul soare,
Mai limpezi limpezimile
De rauri şi izvoare.
Iar fetele cu florile
Mai viu rad între ele,
Şi spun privighetorile
Mai tainic vers la stele.
Aice-i ţara basmelor
Ce-ngana-a noastra minte
Prin freamatul fantasmelor
Din timpi de mai nainte.
Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendara,
Ş-a prelungirii toamnelor
Sub cerul de primavara.
Aice-i ţara ţarilor
Ş-a doinelor de jale
Ce-n liniştirea serilor
Te ţin uimit în cale.
Aici cu lacrimioare
Bujori se prind în hora.
Aice însuşi soarele
Are-ntre flori o sora,
Şi-n stancele Carpaţilor
Cresc paseri nazdravane,
Şi-n sufletul barbaţilor,
Mandriile romane!
O! gura dulce-a raiului,
Tu dai prin o zambire
Şi fericire traiului,
Şi morţii fericire.
Luceferii eterului
Ravnind privesc la tine,
Şi toţi îngerii cerului
Te-au îndragit ca mine!