Tanu i-un motan cuminte,
Şi-i atat de curat,
C-are voie sa se culce
Chiar cu pernele din pat.
Ilenuţa îl iubeşte
Şi se joaca mult cu el,
Astazi însa-i suparata,
Nu l-a mangaiat de fel!…
“Miau!”… o-mbie din fereastra,
Dar fetiţa sta pe loc:
– Taci, mai Tanule, ca mie
Nu-mi mai vine sa ma joc!…
– Ce-ai paţit?…
– Nimic, dar mama
Aşa aspru m-a certat!
– I-ai greşit ceva?
– De unde!…
Pentru ca nu m-am spalat!…
– Ştii, fetiţa mea cuminte,
Iarta-ma ca-ţi spun, dar eu,
Pentru asta, te-aş şi bate
Dac-ai fi copilul meu!