În padurea de la Strunga
Sunt de cei cu puşca lunga
Care dau chioraş la punga!
Sunt de cei ce-mpuşca-n luna,
Care noaptea-n frunze suna,
Feciori de lele nebuna!
Fa-te-n laturi, mai creştine,
Daca vrei sa mergi cu bine,
Sa ramai cu viaţa-n tine!
În potica fara soare
Ei te-aşteapta la stramtoare
Sa te prade, sa te-omoarel…
În dumbrava cea vecina,
Unde buhna greu suspina,
Vezi cea zare de lumina?
Opt voinici cu spete late
Şi cu maneci suflecate,
Stau cu puştile-ncarcate.
Trei saruta crucea sfanta,
Trei se lupta greu la tra.nta,
Unul drege, unul canta:
„Oliolio, ciocoi bogate!
Ici de-ai trece, din pacate,
Sa-ţi arunc doi glonţi în spate.
Oliolio, ma.ndra fetica!
De-ai veni cole-n potica
Sa te fac mai frumuşica.
Ca mi-i puşca hultuita.
Şi mi-i ghioaga pintuita,
Şi mi-i inima-ncolţita.
Oliolio, mai Taie-Baba!*
Caci nu şuieri mai degraba,
Sa sarim, voinici, la treaba!
Puşculiţa-mi rugineşte,
Tinta-n ghioaga se toceşte,
Murgul sare, nechezeşte!…
În padurea de la Strunga
Ce slujeşte puşca lunga
Fara lupta, fara punga?”