(schiţe de imn)
I
Carpaţii arate
Seninele frunţi
Şi focuri pe-orişice
Culme de munţi.
Sa arza tulpine
Întrege de brazi,
Caci astazi ne vine
Eroul viteaz,
Ne vine Ştefan cel Mare.
Cum oare, o, ţara,
Tu n-o sa-l cunoşti,
Cand suna fanfara
Chemarea de oşti,
Cand buciume suna
În vai şi pe plai
Şi oastea s-aduna
Calare pe cai
Pe steaguri cu semne de bouri?
II
Pe creştete nalte a munţilor suri
Cladiţi de asupra de negre paduri
Trupine de brazi laolalta;
Cladiţi-le falnic; daţi-le foc,
Şi lumea priveasca un semn de noroc
Pe orişice culme înalta.
Manat de credinţa, manat de profet,
Din negre pustiuri, porni Mohamet,
Starnind mulgatorii de iepe;
Îneaca o lume în flacari şi fum
Şi moartea-i neteaza al gloriei drum:
E moartea stapana pe stepe.
Ce zgomot de bucium şi arme, ce val!
Cand Ştefan se suie calare pe cal
Raspunde Suceava din urma,
Şi nimeni nu ştie cum tu ai ajuns
Sa ştii de ce munţii sageata-ai patruns
Şi-a codrului cale se curma.
Rasuna pamantul de tropotul des,
De-atatea oştire de munte, de şes,
Raspunde sunare din nouri;
Cu sunet de bucium la munte şi plai,
C-o oaste întreaga calare pe cai.
Cu steaguri cu semne de bouri.