Viorica, fata mamei
Cea cuminte şi curata,
Şi-a facut, mancand cireşe,
Pe furiş, pe şorţ, o pata…
Şi-acum sta-ntr-un colţ şi plange:
“Doctorul e vinovat
Şi c-o sa ma certe mama,
Şi ca şorţul l-am patat!”
Mama intra-ncet pe uşa;
Ea tresare şi-ntinzand
Mainile deasupra petei,
Plange întruna suspinand.
– De ce plangi, fetiţa mamei?
– Plang ca doctorul ţi-a spus
Sa nu-mi dai de loc cireşe,
Şi tu în dulap le-ai pus…
– Şi tu plangi din lacomie?
Ce ruşine!…
– Sa ma ierţi!…
– Bine, dar sa fii cuminte…
– Nici de şorţ nu ma mai cerţi?
– Care şorţ? întreaba mama…
– Uite, asta: l-a patat
Lacomia pentru care
Chiar acuma m-ai iertat.