Un fir de paianjen
Atarna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer – zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gandesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
– Suflete, ia-o tu înainte.
Pas! Pas!