Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plang, clar izvorand în fantane;
Sub un salcam, draga, m-aştepţi tu pe mine.
Luna pe cer trece-aşa sfanta şi clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ganduri ţi-e plina.
Nourii curg, raze-a lor şiruri despica,
Streşine vechi casele-n luna ridica,
Scarţaie-n vant cumpana de la fantana,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stana.
Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la camp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curand satul în vale-amuţeşte;
Ah! în curand pasu-mi spre tine grabeşte:
Langa salcam sta-vom noi noaptea întreaga,
Ore întregi spune-ţi-voi cat îmi eşti draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
Şi surazand vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcam. – Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viaţa lui toata?