Reminiscenta -

În serile de toamna,
Cand îngerii întind
Pe-nchişii ochi ai zilei bolnave
Valul serii,
Ne pomenim adesea
Gandind,
Plangand,
Iubind,
C-o dragoste smerita
Şi-adanca
Şi tarzie,
Pe bunii duşi
Pe duşii ce n-au sa mai revie
Şi i-am lasat sa plece,
De tot,
Fara sa ştie
De-a fost candva o clipa
În care le-am patruns
În tainiţa comorii
Ce ne-o jertfea pe-ascuns
Iubirea lor adanca
Şi trista
Şi sfioasa…
………………………

…În serile de toamna,
Cand liniştea din casa
I-atat de priitoare neliniştei din gand,
Ne pomenim adesea
Ca-ngenuchem, – plangand
Cu-o remuşcare-adanca
Şi trista
Şi tarzie
Pe bunii duşi,
Pe duşii ce n-au sa mai revie
Şi i-am lasat sa plece
De tot,
Fara sa ştie,
Macar ca-n taina unei
Tarzii
Şi vane seri
Îşi vor afla rasplata
Durutelor taceri…
Ca va veni-ntr-o toamna
O vara trista-n care
Pioasa şi tarzia
Şi vana remuşcare
Îi vom iubi şi-om plange
În prada unui dor
Mai trist,
Şi mai zadarnic
Decat a fost al lor…