Ea vine de la moara;
Şi jos în ulicioara
Punandu-şi sacul, iaca
Nu-l poate ridica.
– „Ţi-l duc eu!î – „Cum?î – „Pe plata!
Iar ea, cuminte fata,
Se şi-nvoieşte-ndata.
De ce-ar şi zice ba?
Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumatate
Cer plata, trei saruturi.
Dar uite, felul ei:
Sta-n drum şi sa socoate,
Şi-mi spune cate toate,
Ca-s scump, ca ea nu poate,
Ca prea sunt multe trei!
Cu doua se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plateşte,
Cu altul sa-mi ramaie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am sa-l vad cat veacul!
Şi iata-ma, saracul,
Sa-i duc o poştie sacul
P-un singur sarutat!