I
Cine-ar putea sa spuna
Caţi secoli au trecut
De-o luna,
De cand nu te-am vazut?…
Salcamii plini de floare
Se uita lung spre sat,
Şi-n soare
Frunzişul leganat
Le-atarna ca o barba…
Acolo mi-am gasit
În iarba
Refugiul favorit.
Acolo, ca-ntr-un templu,
De-atatea dimineţi
Contemplu
O tufa de scaieţi.
Pe cand departe-n zare,
Mirat ca un copil,
Rasare
Un astru inutil…
II
Iubito, fara tine
Începe-o noua zi…
Dar cine
Le poate socoti?
Ca zilele-n restrişte
Se-nalţa şi apun
Ca nişte
Baloane de sapun…
Cu mainile sub tampla
Cum stau aşa culcat,
Se-ntampla
Un fenomen ciudat:
Privirea mea distrata
Prin negre ramurişti
Mi-arata
Doi ochi adanci şi trişti
Şi-n orice strop de roua
Vad doua braţe, mici
Ca doua
Picioare de furnici.
Dar daca o lacusta,
Din verdele talaz,
Robusta
Îmi sare pe obraz, –
Din ochii mei dispare
Mirajul interpus,
Pe care
L-am zugravit mai sus,
Şi-n ochii mei deodata,
Ca-n alte dimineţi,
S-arata
O tufa de scaieţi…
III
Acum natura-ncepe
Cu tainicul ei glas
Din stepe
Sa cante-ncet pe nas.
Prin ierburile crude,
Sub cerul fara fund,
S-aude
Un bazait profund
Şi pana la amiaza
Pamantul încropit
Vibreaza
Adanc şi liniştit.
Sunt gaze şi ganganii
Ce sar şi fac mereu
Matanii
Cand trec prin dreptul meu,
Şi-mpreunandu-şi zborul,
În ierburi îşi ascund
Amorul
Multiplu şi fecund.
IV
Şi-n vremea asta, oare,
Cand eu visez mereu
La soare –
Ce face dorul meu?
Iubirea mea nebuna,
De-abia trezita-n zori,
Aduna
Manunchiuri mari de flori.
Se-ntreaba – ce sa faca?
Şi far-a pregeta,
Ea pleaca
Întins, la casa ta.
Şi nici nu bagi de seama
Cum pasu-i furişat
Cu teama
S-apropie de pat,
Ci doar tresari deodata
Şi parca-ţi pare rau.
Mirata,
Te uiţi în jurul tau…
Iar ea-ntr-un suflet vine
Cu parul desfacut
La mine,
Sa-mi spuie ce-a facut…
Aşa, spre zarea larga,
Pe zi de-atatea ori
Alearga
Pe drumuri lungi de flori.
V
Tarziu, cand peste lanuri
Coboara spre campii
Noianuri
De umbre argintii;
Cand luminosul crainic,
Luceafarul stingher
Şi tainic
S-aprinde iar pe cer
Şi cu lumina noua
Sclipeşte ca un strop
De roua
Pe varful unui plop,
Iubirea mea fugara
De-abia s-a liniştit,
Şi-afara,
Ca un copul trudit,
Pe-un maldar de sulfine,
Cu cel din urma gand
La tine,
Adoarme suspinand.