– Blanca, ştii ca din iubire
Far de lege te-ai nascut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos sa-l iei de mire!
Îmbracandu-te-n veşmantu-i,
Lepadand viaţa lumii,
Vei spaşi greşala mumii
Şi de-o crima tu ma mantui.
– Traiul lumii, draga tata,
Cine vor, aceia lese-l,
Dara sufletul mi-e vesel,
Tinereţea luminata;
Danţul, muzica, padurea,
Pe acestea le-ndragii,
Nu chiliile pustii
Unde plangi, gandind aiurea!
– Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,
Cum am spus, aşa ramane;
Pentru drumul cel de maine
De cu azi te pregateşte!
Mana Ea la ochi şi-o ţine,
Toate minţile-şi aduna,
Sa ia lumea-n cap, nebuna,
Parc-atata-i mai ramane.
Calu-i alb, un bun tovaraş,
Înşeuat aşteapt-afara,
Ea picioru-l pune-n scara
Şi la codru pleaca iaraşi.
Sara vine din arinişti,
Cu miroase o îmbata,
Cerul stelele-şi arata,
Solii dulci ai lungii linişti.
Dar prin codri ea patrunde
Langa teiul vechi şi sfant,
Ce cu flori pan-în pamant
Un izvor vrajit ascunde.
Înganat de glas de ape
Cant-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare,
Mai aproape, mai aproape;
Iar izvorul, prins de vraja,
Rasarea, sunand din valuri –
Sus în codri de pe dealuri
Luna blanda ţine straja. –
Ca din farmec Ea tresare,
Şi privind uimita-n laturi,
Vede-un tanar chiar alaturi,
Pe-un cal negru e calare…
Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevaru-i?
Flori de tei el are-n paru-i
Şi la şold un corn de-argint.
Ea privi atunci în jos,
Trece mana pe la tample,
Iara inima-i se umple
De un farmec dureros.
El se da tot mai aproape
Şi cerşea copilareşte;
Al ei suflet se rapeşte
De închide-a ei pleoape.
Cu o mana îl respinge,
Dar se simte prinsa-n braţe,
De-o durere, de-o dulceaţa
Pieptul, inima-i se strange.
Ar striga… şi nu se-ndura,
Capu-i cade pe-a lui umar,
Sarutari fara de numar
El îi soarbe de pe gura;
O desmiarda ş-o întreaba,
Iar ea faţa şi-o ascunde,
Şi aşa de-ncet raspunde
Cu o voce dulce, slaba.
Tot alaturi calaresc,
Nu au grija nimanuia,
Şi de dragi unul altuia
Ei din ochi se prapadesc;
Se tot duc, se duc mereu,
Trec în umbra, pier în vale,
Iara cornul plin de jale
Suna dulce, suna greu.
Blandu-i sunet se împarte
Peste vai împraştiet,
Mai încet, tot mai încet,
Mai departe… mai departe…
Sus în brazii de pe dealuri
Luna-n urma ţine straja,
Iar izvorul, prins de vraja,
Rasarea sunand din valuri.