O vreme de argint masiv
pe-alocuri înnegrit de vreme,
ţintat cu sori, metalic tiv,
la orizont scraşneşte, geme
Copacii de argint, tacand,
din crengile de-argint, oprite,
nemailovind, nemaisunand
nici ore-ovale, nici clipite
par, cum îi întalneşti, aşa,
explozii împietrite, surde,
care-au ţaşnit spre cer candva,
din arhebuze şi din durde
Dar eu bat campul iernii, greu
cu paşi de-argint îi sun argintul
O, fericit auzul meu!
Ecoul bate-n jur argintul
şi-o clipa daca m-aş opri
s-ar prabuşi, de-argint, o clipa.
Şi peste camp s-ar auzi
ţintatul brau de-argint cum ţipa!