– I-auzi, draga mea papuşa,
Zgarie maţa la uşa!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Ca sunt suparata foc.
A furat iar, ca o hoaţa,
Un întreg picior de raţa,
Şi-apoi, dupa ce i-a ros
Toata carnea, pan-la os,
A dus osul, binişor,
În coteţul lui Azor.
Ca pe el sa-l banuim
Şi sa nu îl mai iubim
Şi acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.
Deşi înca o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea şi duşmanoasa,
Şi n-o las sa intre-n casa.