Ah! viaţa pentru mine,
Scump înger! fara tine
Nu are nici un bine,
Nu are nici un dar.
În cer fie lumina,
Sau nori, sau noapte lina,
Sufletul meu suspina,
Suspina cu amar!
Oricare nalucire
L-a omului simţire
Aduce-nsufleţire
Cu glasu-i încantat,
Se pierde-n neagra ceaţa
Ce-ntuneca-a mea viaţa
Şi glasu-i se îngheaţa
De mine departat.
Acum cerul zambeşte,
Natura-ntinereşte
Şi tot care traieşte
Se simte fericit;
Dar mie ceru-mi pare
Cuprins de-ntunecare;
Vad lumea-n întristare
Ca sufletu-mi cernit!
Zadarnic cat placere,
Zadarnic mangaiere,
S-alin a mea durere,
Sa curm al meu suspin.
Trecuta fericire
Izvor e de jelire,
Şi dulcea-i suvenire
Hraneşte jalea-n san!
O, valuri mari de spume!
Purtaţi-ma prin lume
Ca frunza fara nume
Ce o plutiţi uşor,
Şi m-aruncaţi din mare
Pierdut, fara suflare,
Pe malul cu uitare
Adancului Bosfor!