Pe langa plopii fara soţ
Adesea am trecut;
Ma cunoşteau vecinii toţi –
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tau ce stralucea
Privii atat de des;
O lume toata-nţelegea –
Tu nu m-ai înţeles.
De cate ori am aşteptat
O şoapta de raspuns!
O zi din viaţa sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;
O ora sa fi fost amici,
Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, şi sa mor.
Dandu-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Ai fi trait în veci de veci
Şi randuri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmarmureai mareţ,
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zane ce strabat
Din timpurile vechi.
Caci te iubeam cu ochi pagani
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lasara din batrani
Parinţii din parinţi.
Azi nici macar îmi pare rau
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeţe capul tau
Se-ntoarce în zadar,
Caci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.
Tu trebuia sa te cuprinzi
De acel farmec sfant
Şi noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pamant.