Pe voda-l zareşte calare trecand
Prin şiruri, cu fulgeru-n mana.
În laturi s-azvarle mulţimea pagana.
Caci voda o-mparte, carare facand,
Şi-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgand,
Oştirea romana.
Cu tropote roibii de spaima pe mal
Rup fraiele-n zbucium şi salta;
Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta
Şi cade-n mocirla, un val dupa val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchina prin balta.
Hassan de sub poala padurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o porunca:
În spatele-oştirii muntene s-arunca
Urland ianicerii, prin flinte şi fum,-
Dar paşa ramane alaturi de drum
Departe pe lunca.
Mihai îi zareşte şi-alege vro doi,
Se-ntoarce şi pleaca spre gloata,
Ca volbura toamnei se-nvarte el roata
Şi intra-n urdie ca lupu-ntre oi,
Şi-o frange degraba şi-o bate-napoi
Şi-o vantura toata.
Hassan, de mirare, e negru-pamant;
Nu ştie de-i vis, ori aieve-i.
El vede cum zboara flacaii Sucevei,
El vede ghiaurul ca-i suflet de vant
Şi-n faţa-i puterile turcilor sunt
Tariile plevei.
Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai;
Alearga navala nebuna.
Împraştie singur pe caţi îi aduna,
Cutreiera campul, taind de pe cai –
El vine spre paşa: e groaza şi vai,
Ca vine furtuna.
– „Stai, paşa, o vorba de-aproape sa-ţi spun
Ca nu te-am gasit nicaierea” –
Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea!
Cu fraul pe coama el fuge nebun,
Ca-n gheara de fiara şi-n gura de tun
Mai dulce-i pierirea.
Salbaticul voda e-n zale şi-n fier
Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantica poart-o cupola pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, rasufletul ger,
Iar barba din stanga-i ajunge la cer,
Şi voda-i un munte.
– „Stai, paşa! Sa piara azi unul din noi.”
Dar paşa mai tare zoreşte;
Cu scarile-n coapse fugaru-şi loveşte
Şi gatul i-l bate cu pumnii-amandoi;
Cu ochii de sange, cu barba valvoi
El zboara şoimeşte.
Turbanul îi cade şi-l lasa cazut;
Îşi rupe cu mana vestmantul
Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul
Şi lui i se pare ca-n loc e ţinut;
Alearga de groaza pieririi batut,
Mananca pamantul.
Şi-i dardaie dinţii şi-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Şi-Alah îi scurteaza grozava-i carare
Caci paşa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasa grabit,
Sa-i deie scapare.
Şi-n ceasul acela Hassan a jurat
Sa zaca de spaima o luna,
Vazut-au şi beii ca fuga e buna
Şi bietului paşa dreptate i-au dat,
Caci voda ghiaurul în toţi a bagat
O groaza nebuna.