Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rau şi alintat,
Cu copii se harjoneşte,
Iar la dame doarme-n pat.
De lumina ca talharii
Se fereşte binişor,
Pe fereşti se suie noaptea
Dibuind încetişor;
Cordeluţe şi nimicuri,
Iata toate-a lui averi…
Darnic cand nu vrei nici una
Şi zgarcit daca le ceri.
În volumul ros de molii
Cauţi noaptea adevar
Şi-ntalneşti lipita-n file
Viţa-i galbena de par.
El da ganduri ne’nţelese
Vrastei crude şi necoapte,
Cu icoane luminoase
O îngana-ntreaga noapte.
Cand de-o sete sufleteasca
E cuprinsa fata mica –
A dormit cu ea alaturi
Ca doi pui de turturica.
E sfios ca şi copiii,
Dar zambirea-i e vicleana;
Dara galeşi îi sunt ochii
Ca şi ochii de vadana.
Gat şi umere frumoase,
Sanuri albe şi rotunde
El le ţine-mbraţişate
Şi cu mainile le-ascunde.
De te rogi frumos de dansul,
Îndestul e de hain
Valul alb de peste toate
Sa-l înlature puţin.