Hogea s-apuca odata ca sa-şi faca un cuptor,
Pe nevasta sa-mprejuru-i avand-o de ajutor;
Dupa ce-l ispravi însa, dupa cum lui i-a placut,
Veni un vecin şi-i zise ca nu e bine facut,
Pentru ca l-a-ntors cu gura catre vantul de apus,
Ci era sa fie bine spre miazazi sa-l fi pus;
Altul viind zise iara: – Hogea, ce bine faceai
Catra rasarit cu gura cuptorul de-l întorceai;
Altul iar îi zise: – Hogea, eu în locu-ţi de eram,
Cuptorul spre miazanoapte cu gura lui îl puneam.
Vazand Hogea ca la nimeni lucrul lui nu i-a placut,
Îl strica ş-apucand iaraşi, pe rotile l-a facut;
Dup-aceea din prieteni în vreun fel de îi zicea,
El se apuca îndata ş-într-acolo-l întorcea.
Şi aşa Nastratin Hogea cu cuptorul învartit,
Al fiecaruia gustul şi placerea i-a-mplinit
Zicand: – Cata osteneala pentr-un cuptor avui eu,
Ca sa-l fac pe gustul lumii, iar nu dupa placul meu.
Ci era sa fie bine spre miazazi sa-l fi pus;
Altul viind zise iara: – Hogea, ce bine faceai
Catra rasarit cu gura cuptorul de-l întorceai;
Altul iar îi zise: – Hogea, eu în locu-ţi de eram,
Cuptorul spre miazanoapte cu gura lui îl puneam.
Vazand Hogea ca la nimeni lucrul lui nu i-a placut,
Îl strica ş-apucand iaraşi, pe rotile l-a facut;
Dup-aceea din prieteni în vreun fel de îi zicea,
El se apuca îndata ş-într-acolo-l întorcea.
Şi aşa Nastratin Hogea cu cuptorul învartit,
Al fiecaruia gustul şi placerea i-a-mplinit
Zicand: – Cata osteneala pentr-un cuptor avui eu,
Ca sa-l fac pe gustul lumii, iar nu dupa placul meu.