Juni ostaşi ai ţarii mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de campuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cantat în tinereţe stramoşeasca vitejie,
Vitejie fara seaman pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunarea în Marea şi din Marea dus în lume!
Vin acum, la randul vostru, sa v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescuta şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin sa va privesc în faţa,
Voi, nepasatori de moarte, dispretuitori de viaţa,
Ce-aţi probat cu-avantul vostru lumii pusa în mirare,
Ca din vultur vultur naşte, din stejar stejar rasare!
De la domn pan la opinca, duşi de-o soarta norocoasa,
V-aţi legat în logodire cu izbanda glorioasa
Ş-aţi facut ca sa pricepem a trecutului marime,
Masurandu-va de-o seama cu-a stramoşilor nalţime,
Ş-aratand, precum prin nouri mandrul soare se arata,
Cine-am fost odinioara, cine iar vom fi odata!
Sa traiţi, feciori de oaste! Domnul sfant sa va ajute
A strabate triumfalnic în cetaţi şi în redute,
Ca la Rahova cu turnul, ca la Griviţa cu zborul,
Ca la Plevna, unde astazi cei întai aţi pus piciorul,
Înfruntand pe-Osman-Gaziul, şi prin fapt de barbaţie
Ridicand otara mica peste-o mare-mparaţie!
O! viteji de vita veche! Auziţi în departare
Acel vuiet fara nume ce rasuna ca o mare?…
Sunt bataile de inimi a întregui neam al nostru
Ce aduna zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt varsarile de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urarile voioase pentru-acel care învinge!
O! romani, în faţa voastra, colo-n tainica cea zare,
Vedeţi voi o raza vie care-ncet, încet rasare,
Strabatand prin umbra deasa de lungi secoli adunata?
E voiosul fapt de ziua mult dorita, mult visata,
E lumina re-nvierii, e luceafarul sperarii,
E triumful luptei voastre, soarele neatarnarii!
Dragii mei! din focul luptei oteliţi cand va-ţi întoarce
La camin, unde romanca, aşteptand, suspina, toarce,
Tot poporul: ruda, frate, sora, mama şi parinte,
Ca la domni, cu paini şi sare, vor ieşi voua-nainte.
Caci din voi fieştecare poarta-n frunte o cununa
Şi de gloria de astazi, şi de gloria strabuna!
Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zoreşte!
Viitorul Romaniei dat-a mugur ce-ncolteşte!
O, copii! de voi sunt mandru, simt acea mandrie mare
Care creşte cu marirea unui neam în deşteptare.
Mi-am vazut visul cu ochii, de-acum pot sa mor ferice!
Astazi lumea ne cunoaşte: Roman zice, Viteaz zice.