Focul tremurǎ-n oglindǎ
Şi, de cine ştie unde,
Pan ’ la patul tǎu pǎtrunde
Cantec dulce de colindǎ.
Peste deal cu sǎniuş,
Moş Crǎciun vine acuş;
Trupu-i vechi şi puţinel
Tremurǎ în cojocel,
Iar sub cuşmǎ-i rad, ghiduş,
Barba-n cetini pieptǎnatǎ
Şi mustǎţile de vatǎ.
Drumu-i lung şi fǎrǎ spor.
Uite-l, bate la portiţǎ
Şi întreabǎ-ncetişor:
– N-adormişi cumva fetiţǎ?
Sus de streaşinǎ aninǎ
Scara-naltǎ de luminǎ
Prinsǎ-n ţurţuri albi de gheaţǎ.
Şi cu traista în toiag,
Legǎnat de-un fir de aţǎ,
Se coboarǎ pe hogeag…