Maicuţa draga, cartea mea
Gaseasca-mi-te-n pace!
Pe-aici e vant şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,
Sa-l vezi, ca-ţi vine plansul,
Ca numai oasele-au ramas
Şi sufletul dintr-însul.
Apoi, sa ştii c-a fost razboi
Şi moarte-aici, nu şaga:
Cadeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mama draga.
Şi-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simţii ca vine
Şi n-avu loc, cat larg era,
Decat în piept la mine.
Mi-e bine-acum, şi-aşa socot
Ca nu va trece luna
Şi-oi fi scapat de-aici detot.
Dar vezi te rog de una:
Sa nu mai faci cum ai facut
S-aduni la tine satul,
De vesela ca ţi-ai vazut
Acasa iar baiatul!
Sa vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!
Hristos sa-i miluiasca!
Tu mergi la popa-n sat sa-l rogi
O slujba sa-mi citeasca.
Puteri de nu vei fi avand
De plata, vorba-i lasa,
Ca-i voi lucra o zi, oricand,
La-ntorsul meu acasa.
Pe Nuţu vi-l lasasem mic,
Cu creştetul cat masa –
O fi acum ştrengar voinic
Şi va rastoarna casa?
Facutu-i-aţi şi lui la fel
Caciula, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veţi fi vandut-o?
Nevestei mele sa-i mai spui
Sa-mi cumpere o coasa,
Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
Şi-o fi acum şi roasa
De cand rugina scurma-n ea.
Sa-mi vad, o date-ar sfantul,
Cum cade iarba-n faţa mea
Şi-mi bate-n plete vantul!
Ea lupte-se cum biet o ştii,
C-aşa ne dete soartea,
Ca şi noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul şi cu moartea;
Dar l-a ajuns şi pe harap
Blestemele şi plansul,
Ca noi i ne-am ţinut de cap
Şi-ntraram dupa dansul.
Şi i-am facut, maicuţa, vant!
L-am scos detot din ţara,
Macar statea pe sub pamant
Şi nu ieşea pe-afara.
Şi-am prins şi pe-mparatul lor,
Pe-Osman nebiruitul,
Ca-l împuşcase-ntr-un picior
Şi-aşa i-a fost sfarşitul.
Pai, ne ţinea pesemne proşti,
Sa-şi joace hopa-tropa,
Ca nu puteam sa batem oşti!
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot –
El cum şi-a dat juncanii?
Acum i-aş cumpara, sa pot,
Dar nu mai am, azi, banii.
Ma doare-n piept, dar nu sa ţip,
Şi-aşa mi-e dor de-acasa,
Şi-aş vrea sa plec, dar nu e chip
Ca voda nu ma lasa.
Dar uite, nu e nu ştiu cat
O luna chinuita,
Şi-o sa te strang de dupa gat,
Maicuţa mea iubita…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Aşa mi-a spus Ion sa-ţi scriu,
Iubeasca-ţi-l pamantul!
Şi-am tot lasat, pan-a fost viu,
Şi-mi ţin acum cuvantul.
Sa te mangaie Dumnezeu,
C-aşa e la bataie –
Şi-am scris aceasta carte eu,
Caprarul Nicolae.