„O, ramai, ramai la mine,
Te iubesc atat de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu sa le-ascult;
În al umbrei întuneric
Te asaman unui prinţ,
Ce se uit-adanc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;
Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taina
Mersul cardului de cerbi;
Eu te vad rapit de farmec
Cum îngani cu glas domol,
În a apei stralucire
Întinzand piciorul gol
Şi privind în luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”
Astfel zise lin padurea,
Bolţi asupra-mi clatinand;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în camp razand.
Astazi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot…
Unde eşti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?