În timp ce scriu
Pe tocul meu
Se urca o furnica.
Ştie şi ştiu
Ca n-are de ce
Sa-i fie frica.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor,
Nu-mi sta în fire.
O singura nenorocire:
Fara s-o observ, din greşeala,
S-o moi cu peniţa în cerneala
Şi sa devina singura furnica albastra
De pe planeta noastra.
Ba, daca bea din cerneala un pic,
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnica poeta
De pe planeta.
Şi atunci, trebuie sa faca cerere
Şi reclamaţie
Sa fie primita (de greiere!)
În uniunea de creaţie.