E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Şi-avea o fata, – fata lui –
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La închinat.
Şi dac-a fost peţita des,
E lucru tare cu-nţeles,
Dar dintr-al prinţilor şirag,
Caţi au trecut al casei prag,
De buna seama cel mai drag
A fost ales.
El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit,
Un prinţ frumos şi tinerel,
Şi fata s-a-ndragit de el.
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.
Şi s-a pornit apoi cuvant!
Şi patru margini de pamant
Ce strimte-au fost în largul lor,
Cand a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvant mai calator
Decat un vant!
Ca ieri, cuvantul din vecini
S-a dus ca astazi prin straini,
Lasand pe toţi, din cat afund
O mie de craimi ascund,
Toţi craii multului rotund
De veste plini.
Şi-atunci din tron s-a ridicat
Un împarat dupa-mparat
Şi regii-n purpur s-au încins,
Şi doamnele grabit au prins
Sa se gateasca dinadins,
Ca niciodat.
Iar cand a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din munţi şi vai, de peste mari,
Din larg cuprins de multe zari,
Nuntaşi din nouazeci de ţari
S-au rascolit.
De cum a dat în fapt de zori
Veneau cu fete şi feciori
Trasnind radvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot radvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lumii, mai din sus,
Şi din Zorit, şi din Apus,
Din cat loc poţi gandind sa baţi
Venit-au roiuri de-mparaţi
Cu stema-n frunte şi-mbracaţi
Cum astazi nu-s.
Sosit era batranul Grui
Cu Sanda şi Rusanda lui,
Şi Ţinteş, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
Şi Bardeş cel cu adapost
Prin munţi salhui.
Şi alţii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n margarint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi ţesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Voinicii cai spumau în salt;
Şi-n creasta coifului înalt
Prin vulturi vantul viu vuia,
Vrun prinţ mai tanar cand trecea
C-un braţ în şold şi pe prasea
Cu celalalt.
Iar mai spre-amiazi, din departari
Vazutu-s-a crescand în zari
Radvan cu mire, cu nanaşi,
Cu socri mari şi cu nuntaşi,
Şi nouazeci de fecioraşi
Veneau calari.
Şi ca la mandre nunţi de crai
Ieşit-a-n cale-ales alai
De sfetnici mulţi şi mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Şi drumul tot era covor
De flori de mai.
Iar cand alaiul s-a oprit
Şi Paltin-crai a starostit
A prins sa sune sunet viu
De treasc şi trambiţi şi de chiu –
Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu
E nemplinit!
Şi-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foişor
Ieşi Zamfira-n mers isteţ,
Frumoasa ca un gand razleţ,
Cu trupul nalt, cu parul creţ,
Cu pas uşor.
Un trandafir în vai parea;
Mladiul trup i-l încingea
Un brau de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cat eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.
Şi ea mergand spre Viorel,
De mana cand a prins-o el,
Roşind s-a zapacit de drag, –
Vatavul a dat semn din steag
Şi atunci pornira toţi şireag
Încetinel.
Şi-n vremea cat s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdranganeii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei paşi la stanga linişor
Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Se prind de maini şi se desprind,
S-aduna cerc şi iar se-ntind,
Şi bat pamantul tropotind
În tact uşor.
Iar la ospaţ! Un rau de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, şi tot oaspeţi rari,
Tot crai şi tot craiese mari,
Alaturea cu ghinarari
De neam strain.
A fost atata chiu şi cant
Cum nu s-a pomenit cuvant!
Şi soarele mirat sta-n loc,
Ca l-a ajuns şi-acest noroc,
Sa vada el atata joc
P-acest pamant!
De-ai fi vazut cum au jucat
Copilele de împarat,
Frumoase toate şi întrulpi,
Cu ochi şireţi ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte pana-n pulpi,
Cu par buclat.
Şi principi falnici şi-ndrazneţi,
De-al caror buzdugan isteţ
Perit-au zmei din iaduri scoşi!
De-ai fi vazut jucand voioşi
Şi feţi-voinici, şi feţi-frumoşi,
Şi logofeţi.
Ba Peneş-împarat, vazand
Pe Barba-Cot, piticul, stand
Pe-un gard de-alaturi privitor,
L-a pus la joc! Şi-ntre popor
Sarea piticu-ntr-un picior
De nu-şi da rand!
Sunt grei batranii de pornit,
Dar de-i porneşti, sunt grei de-oprit!
Şi s-au pornit barboşii regi
Cu sfetnicii-nvechiţi în legi
Şi patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.
Şi vesel Mugur-împarat
Ca cel dintai s-a ridicat
Şi, cu paharul plin în maini,
Precum e felul din batrani
La orice chef între romani,
El a-nchinat.
Şi-a zis: – „Cat mac e prin livezi,
Ataţia ani la miri urez!
Şi-un prinţ la anul! bland şi mic,
Sa creasca mare şi voinic, –
Iar noi sa mai jucam un pic
Şi la botez!