Nu voi mormant bogat,
Cantare şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi planga la creştet,
Frunzişului veşted
Doar vantul glas sa-i dea.
În liniştea serii
Sa ma-ngropaţi, pe cand
Trec stoluri greu zburand
La marginea marii.
Sa-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Luceasca cer senin
Eternelor ape,
Care din vai adanci
Se-nalţa la maluri,
Cu braţe de valuri
S-ar atarna de stanci –
Şi murmura-ntruna
Cand spumegand recad,
Iar pe paduri de brad
Alunece luna.
Reverse dulci scantei
Atotştiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Sa-şi scuture floarea.
Nemaifiind pribeag
De-atunci înainte,
Aduceri aminte
M-or coperi cu drag
Şi stinsele patemi
Le-or troieni cazand,
Uitarea întinzand
Pe singuratate-mi.