Un nebun fagaduieşte şi-nţeleptul s-amageşte
Într-o zi, Nastratin Hogea, cearta c-un vecin avand,
Fuse tras la judecata, pentru dansul jalba dand;
Nastratin plecand sa mearga spre a se înfaţişa,
Baga-n san un pietroi mare şi se-nfaţişa aşa;
Cand paratorul de dansul spunea cate îi placea,
Nastratin pe taina sanul îşi arata şi tacea.
Judecatorul vazandu-l ca îşi batea sanul plin,
Toata dreptatea o dete în partea lui Nastratin;
Dupa ce jeluitorul fu d-aci afara dat,
Zise lui Nastratin Hogea: – Scoate ce mi-ai aratat;
El scoţand îndata piatra, o puse cu cinste jos
Şi se trase la o parte, cu chip prea politicos.
– Dar ce este asta ? zise judecatorul batran;
– Este darul, el raspunse, ce ţi-l aratam în san.