Deodata au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
care lasa în seara
o umbra grea, triunghiulara.
Dupa aceea au început sa cante
şi melodia a întins spre tine
braţele ei reci.
Eu ma uitam în pamant,
în miezul pamantului,
sa te zaresc cand ai sa treci.
Melodia întindea spre tine
braţele ei feline, braţele ei reci,
şi n-am simţit cand te-a-mbraţişat
cu îmbraţişarea
pe care uneori ţi-o da înserarea,
electric şi-ntunecat.
Melodia ospata din tine
cum ospateaza dintr-o prada
o forfota de raci.
Deodata au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
cu o umbra grea, triunghiulara,
smulsa din seara, rupta din seara.
Cand mi-am întors spre tine chipul
zazui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.
O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ţi-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeşte mana,
scheletul clipei strabatand eternul…