Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.
Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii sa rasara
Şi sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim în luntrea mica,
Înganaţi de glas de ape,
Şi sa scap din mana carma,
Şi lopeţile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blandei lune –
Vantu-n trestii lin foşneasca,
Unduioasa apa sune!
Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin şi sufar
Langa lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.