La steaua care-a rasarit
E-o cale-atat de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel cand al nostru dor
Pieri în noapte-adanca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareşte înca.