Prin pomi e ciripit şi cant,
Vazduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi salciile-n alba floare
E pace-n cer şi pe pamant.
Rasuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.
Şi cat e de frumos în sat!
Creştinii vin tacuţi din vale
Şi doi de se-ntalnesc în cale
Îşi zic: Hristos a înviat!
Şi rade-atata sarbatoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Şi-un vant de-abia clatinitor
Şopteşte din vazduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburarii lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboara
Ca Duhul Sfant prin aer zboara.
E linişte. Şi din altar
Cantarea-n stihuri repetate
Departe pana-n vai strabate
Şi clopotele canta rar:
Ah, Doamne! Sa le-auzi din vale
Cum rad a drag şi plang a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plina astazi de lumina,
Ca-ntreaga lume este plina
De-acelaşi gand, din cer adus:
În fapta noastra ni e soartea
Şi viaţa este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Batrani cu iarna vieţii-n plete;
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovaind cate-o batrana
Cu micul ei nepot de mana.
Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu ca şi-n aceste zile
Tu plangi pe-al tau copil dorit!
La zambet cerul azi ne cheama
Sunt Paştile! Nu plange, mama!