Aşezat la gura sobei noaptea pe cand viscoleşte
Privesc focul, scump tovaraş, care vesel palpaieşte.
Şi prin flacara albastra vreascurilor de aluni
Vad trecand în zbor fantastic a poveştilor minuni.
Iata-o pasare maiastra prinsa-n lupta c-un balaur;
Iata cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iata cai ce fug ca gandul; iata zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palaturi mandre fete de-mparaţi.
Iata pajuri nazdravane care vin din neagra lume,
Aducand pe lumea alba feţi-frumoşi cu falnic nume;
Iata-n lacul cel de lapte toate zanele din rai…
Nu departe sta Pepelea, tupilat în ilori de mai.
Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce ma-ncanta
E Ileana Cosanzeana!… în cosita floarea-i canta.
Pana-n ziua stau pe ganduri şi la ea privesc uimit,
Ca-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!