Într-o zi pe cand lucram
În gradina, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Vad ca intra-un musafir:
Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustaţi ditamai;
Încapea printre uluci,
Dar avea blaniţa-n dungi;
Şi-ntr-un capat, dintr-o dunga
Îi creştea o coada lunga;
Era numai cat o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albaştri îi clipeau
Şi ştia sa zica „miau”.
Ba sa vezi şi sa te bucuri –
Sarea-n aer dupa fluturi
Şi ştia chiar sa se joace
Cu cateva ghemotoace.
Oare, ce-aţi fi facut voi
Cu-acest musafir de soi?
Eu oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca sa-l conving sa ramana,
I-am dat şi-un pic de smantana;
Şi, pentru ca era mic,
L-am botezat Arpagic.