S-a urnit din pacea morţilor stapana,
Neagoe-nţeleptul, Neagoe voievod,
Şi-a sfaramat azi-noapte, cu domneasca-i mana,
Lespedea de piatra, lespedea batrana,
Unde-l îngropase cuvios norod…
În mormant la Argeş patrunsese dorul
Care plange-acuma, sus la Fagaraş.
Frematand din valuri Oltul, calatorul,
L-a trezit din somnu-i greu pe domnitorul
Adormit în vechiul creştinesc lacaş…
L-a trezit – şi dornic sa-i cunoasca sfatul
Mortului de-alaturi, mortului mai nou,
Neagoe batranul parasindu-şi patul,
Cautandu-l unde-i proaspat îngropatul,
S-a-ndreptat spre scara marelui cavou…
Se-ntalnira morţii amandoi în faţa,
Osebiţi la vorba, osebiţi la port,
Şi încrucişandu-şi suflul lor de gheaţa,
Au vazut deodata ca din alta viaţa
S-a desprins aicea fiecare mort…
Doar-abia o clipa le-a ţinut divanul,
N-a fost grai de cronici grai de parcalab;
Cu mandria-i rece mut sta suveranul,
Şi-a-nţeles degraba Neagoe, sarmanul,
C-a pierdut domnia neamul Basarab…