La poalele Carpaţilor,
Sub vechiul tau mormant,
Dormi, erou al romanilor,
O! Ştefan, erou sfant!
Ca sentinele falnice
Carpaţii te pazesc
Şi de sublima-ţi glorie
Cu secolii şoptesc.
Cand tremurau popoarele
Sub aprigii pagani,
Tu le-aparai cu braţele
Vitejilor romani.
Cu drag privindu-ţi patria
Şi moartea cu dispreţ,
Mareţ în sanul luptelor,
Şi-n pace-ai fost mareţ.
În cer apune soarele
Stingand razele lui,
Dar într-a noastre suflete
În veci tu nu apui!
Prin negura trecutului,
O! soare-nvingator.
Lumini cu raze splendide,
Prezent şi viitor.
În timpul vitejiilor,
Cuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
Cu-o turma ş-un pastor;
O! mare umbra-eroica,
Priveşte visul tau:
Uniţi suntem în cugete,
Uniţi în Dumnezeu.
În poalele Carpaţilor,
La vechiul tau mormant,
Toţi în genunchi, o! Ştefane,
Depunem juramant:
„Un gand s-avem în numele
Romanului popor,
Aprinşi de-amorul gloriei
Ş-al patriei amor!”