Iar cand voi fi pamant,
În liniştea serii,
Sapaţi-mi un mormant
La marginea marii.
Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.
Sa-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Sa am un cer senin
Pe-adancile ape.
S-aud cum blande cad
Izvoarele-ntruna,
Pe varfuri lungi de brad
Alunece luna.
S-aud pe valuri vant,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-şi scuture creanga.
Şi cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.
Şi cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cantarea de bucium!
Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or framanta
Eternele valuri
Şi nime-n urma mea
Nu-mi planga la creştet,
Ci codrul vant sa dea
Frunzişului veşted.
Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormant far’ de noroc
Şi fara prieteni.