Gerul aspru şi salbatic strange-n braţe-i cu jelire
Neagra lunca de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zori
C-un val alb de promoroaca şi cu ţurţuri lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastra se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe straluceşte,
El depune flori de iarna pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zapada ce cu drag le-a sarutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheaţa între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlanda de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri,
Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii înfloriri.
Gerul da aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule naprasnic, vin, îndeasnna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el ştie, şi eu!