Nimeni n-a ramas în strada.
Norii negri vin gramada.
Zboara frunzele uscate
În vazduh împraştiate
Şi salcamii stau sa cada:
Bate vantul, bate…
A ieşit de la rascruce
O femeie care duce
Un copil de mana… Suna
Porţi izbite de furtuna
Şi femeia face cruce:
Fulgera şi tuna.
Dar a norilor naframa
Se sfaşie… Biata mama,
Cu puterile scazute,
Vrea copilul sa-şi ajute
Şi cu glas pierdut îl cheama:
– Hai cu mama, iute!
L-a luat acum în braţe.
Ploaia o izbeşte-n faţa.
Bolta parca-i sparta-n doua…
Cu manuţele-amandoua
El de gatul ei s-agaţa:
– Ploua, mama, ploua!