Tresarind scanteie lacul
Şi se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
Şi ascult de la racoare
Pitpalacul.
Din izvoare şi din garle
Apa suna somnoroasa;
Unde soarele patrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvarle.
Cucul canta, mierle, presuri –
Cine ştie sa le-asculte?
Ale pasarilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Şi vorbesc cu-atat de multe
Înţelesuri.
Cucu-ntreaba: – Unde-i sora
Viselor noastre de vara?
Mladioasa şi iubita,
Cu privirea ostenita,
Ca o zana sa rasara
Tuturora.
Teiul vechi un ram întins-a,
Ea sa poata sa-l îndoaie,
Ramul tanar vant sa-şi deie
Şi de braţe-n sus s-o ieie,
Iara florile sa ploaie
Peste dansa.
Se întreaba trist izvorul:
– Unde mi-i craiasa oare?
Parul moale despletindu-şi,
Faţa-n apa mea privindu-şi
Sa m-atinga visatoare
Cu piciorul?
Am raspuns: – Padure draga,
Ea nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, ramaneţi
De visaţi la ochii vineţi,
Ce lucira pentru mine
Vara-ntreaga.
Ce frumos era în cranguri,
Cand cu ea m-am prins tovaraş!
O poveste încantata
Care azi e-ntunecata…
De-unde eşti revino iaraşi,
Sa fim singuri!