În poiana verde am gasit un fluier
Şi i-am zis în treacat: „O! Fluier perdut,
Ai avut odata mult maestru şuier
Care uimea lumea, ş-acuma eşti tacut.
Astfel şi poetul viu în tinereţa
Gingaş, cu iubire, dulce a cantat,
Dar i-a plecat fruntea trista batraneţa
Şi i s-a stins glasul ş-a ramas uitat.”
Fluierul raspunde: „Frate, fraţioare,
A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins,
Dar a noastra soarta e mulţumitoare;
Am cantat o doina, şi e de ajuns.”