Fiind baiet paduri cutreieram
Şi ma culcam ades langa isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa suna-ncetişor:
Un freamat lintrecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Bland înganat de-al valurilor glas.
Rasare luna,-mi bate drept în faţa:
Un rai din basme vad printre pleoape,
Pe campi un val de arginţie ceaţa,
Sclipiri pe cer, vapaie preste ape,
Un bucium canta tainic cu dulceaţa,
Sunand din ce în ce tot mai aproape…
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Parea c-aud venind în cete cerbii.
Alaturi teiul vechi mi se deshcide:
Din el ieşi o tanara craiasa,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o marama deasa,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisa;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasa,
Calcand pe varful micului picior,
Veni alaturi, ma privi cu dor.
Şi ah, era atata de frumoasa,
Cum numa-n vis o data-n viaţa ta
Un înger bland cu faţa radioasa,
Venind din cer se poate arata;
Iar paru-i blond şi moale ca matasa
Grumazul alb şi umerii-i vadea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.