Cand şarpele intinse Evei marul, îi vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întamplat ca-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate ca asculta şi el.
Şi Eva n-a voit sa-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina
şi-şi misca geana parca-ar zice
ca ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.